NEMURITORII!

 

Am crezut si cred in legenda Nemuritorilor. Se pare ca este randul nostru. Dumnezeu sa te odihneasca in pace! 

 

 

Colectivul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă a marelui actor

CORNEL POPESCU

            Născut la 6 septembrie 1944, el a slujit cu devotament scena târgumureşeană timp de 38 de ani, dăruind iubitorilor de teatru creaţii memorabile. Amintirea lui va rămâne veşnic în inimile noastre şi în analele teatrului românesc.

            Transmitem sincere condoleanţe familiei îndoliate.

            Admiratorii lui Cornel Popescu îşi vor putea lua rămas bun de la neuitatul artist sâmbătă, 12 martie, între orele           ,  în foaierul Teatrului Naţional.

            Dumnezeu să-l odihnească.

 

 

NEMURIREA LUI HAMLET

 

 

„Se frânge-un suflet nobil. Noapte bună,

Iubite prinţ, şi cetele de îngeri

Te poarte-n cânt spre veşnică odihnă!”

 

Aşa îşi ia rămas bun Horaţio de la bunul său prieten Hamlet, cu aceste cuvinte ne despărţim şi noi de neuitatul nostru coleg şi prieten CORNEL POPESCU, cel care a fost, printre altele, un strălucit Hamlet.

            Şi-a închinat întreaga viaţă Teatrului. Teatrului cu T mare, Teatrului care înseamnă artă, pasiune, dăruire, sacrificiu, uitare de sine, Teatrului în care se regăsesc îngemănate valoarea operei de artă, modestia adevăratului creator şi respectul permanent faţă de spectatori, Teatrului pe care-l faci, desigur, şi pentru bucuria şi împlinirea ta, dar, mai ales, pentru desfătarea şi satisfacţia celor mulţi, care vin, cu inima deschisă, să te vadă, să te admire, să-şi încarce mintea şi sufletul cu vorbele, cu ideile, cu sentimentele ce pornesc de pe scenă pentru a inunda sala.

            Preţuirea acestui Teatru cu T mare şi dragostea necondiţionată pentru el Cornel Popescu le-a învăţat de la maestrul său, marele regizor şi pedagog Ion Cojar, acest Teatru cu T mare l-a slujit el cu cinste şi neodihnă, germenii acestui Teatru cu T mare l-a sădit el în studenţii cărora le-a cizelat cu migală talentul şi pe care i-a învăţat ce este şi ce importanţă covârşitoare are etica teatrală.

            Din 1972, când a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, şi până în ultima clipă a existenţei sale pământeşti, el a fost credincios Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, pe a cărui scenă a realizat interpretări antologice. A creat un remarcabil Hamlet, ca şi un irezistibil Cetăţean turmentat, roluri care ilustrează elocvent întinderea extraordinară a gamei sale interpretative. A fost unul din actorii preferaţi ai lui Gheorghe Harag (sub îndrumarea căruia a realizat creaţii cu adevărat antologice: Antioh Elpidiforovici Oh în A murit Tarelkin! şi Trofimov în Livada de vişini), Dan Micu (în regia căruia a debutat, pentru a se impune apoi, foarte curând, cu o primă mare creaţie : Opriţescu Mititelu din Piticul din grădina de vară), Dan Alecsandrescu (cu care a avut o colaborare lungă şi extrem de fertilă, concretizată în câteva personaje de referinţă: Viniciu din Noaptea cabotinilor, Chitlaru din Opinia publică, Tufaru din Cartea lui Ioviţă, Nebunul din Moartea accidentală a unui rebel). De neuitat sunt însă şi alte creaţii ale sale de mare profunzime şi subtilitate, lucrate cu inteligenţa şi migala care-l caracterizează : Smerdeakov (Fraţii Karamazov), Contele de Warwick (Ciocârlia), Crăcănel, Soldatul Honterius (Evul mediu întâmplător), Profesorul de filosofie (Burghezul gentilom), Topaze, Locatarul (Există nervi), Richard II, roluri de o extremă varietate, în care talentul său multilateral a radiat cu aceeaşi strălucire şi putere de penetrare. Ultima sa mare creaţie, Regele din Amorphe de Ottenburg, personaj tragic şi grotesc în acelaşi timp, realizat de Cornel Popescu cu o uimitoare bogăţie şi varietate a mijloacelor de expresie, pe care le-a folosit însă cu o deosebită grijă, cu măsură şi un desăvârşit bun gust, a fost o adevărată încununare a disponibilităţilor sale artistice. Autorul piesei, Jean-Claude Grumberg, unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi francezi contemporani, spunea că spectacolul târgumureşean (pus în scenă de Cristian Ioan) este mai bun decât cel de la Comedia Franceză (care se juca în aceeaşi perioadă), iar creaţia lui Cornel Popescu este cea mai bună dintre toate cele şase interpretări de până acum ale acestui rol complex şi dificil.

Dar Cornel Popescu nu a fost numai un actor de mare talent. De câteva ori şi-a exersat capacităţile creatoare şi în regie (şi a făcut-o succes !), dar al doilea domeniu care l-a pasionat cu adevărat şi în care a obţinut rezultate remarcabile este pedagogia teatrală. Ajunge să amintim că printre tinerele speranţe pe care le-a îndrumat şi le-a şlefuit cu răbdare, fineţe, înţelegere şi dragoste se numără Marius Bodochi, Daniel Vulcu, Sorin Dinculescu, Viorica Geantă-Chelbea, Radu Bânzaru, Ada Milea, Sorin Leoveanu – azi, cu toţii, certitudini ale teatrului românesc.

Acum vocea lui s-a stins, precum cea a lui Hamlet. Alături de cetele de îngeri, ce-l vor purta în cânt spre veşnică odihnă, se vor afla toate personajele cărora le-a dat viaţă cu atâta măiestre şi toţi minunaţii colegi care l-au precedat pe drumul către nemurire, aplaudându-i încă o dată marile şi neuitatele creaţii.

Restul e tăcere.

 

 

                                                  Colectivul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş

           

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un răspuns la NEMURITORII!

  1. Cristoloveanu Nicolae spune:

    Va salut cu multa stima si apreciez tot efortul depus in rememorarea acelor vremuri si momente in care talentul insemna ceva si teatrul romanesc era la apogeul lui prin ce au oferit acesti domni si doamne de o valoare imensa,dandu si sufletul si sanatatea pentru scena si nu numai.Ma numesc Nicolae Cristoloveanu si am cautat informatii pe acest blog despre raposatul si scumpul meu tata dar din nefericire nu am gasit nimic.A fost in clasa maestrului Dem Radulescu cu domnul Balan doamna Olga Mateiescu si stimatul Puiu Pretorian daca nu ma insel.Daca este posibil sa imi oferiti informatii suplimentare pentru ca ar fi o mare bucurie pentru mine sa citesc cate ceva despre anii de actorie a tatalui meu…Am avut placerea sa fac cunostinta cu domnul Malaimare cu doamna Olga,Puiu Pretorian si Sandu Balan.Inca un lucru daca se poate si daca mi se va raspunde,poate este greu dar as vrea sa mai vorbesc cu domul Pretorian ma stie de mic am fost la dansul in Constanta si nu i mai cunosc adresa de mail.Sunt student in Viena si nu as putea sa ma deplasez in Constanta doar din aceasta dorinta.Va multumesc mult cu stima,Nicolae Cristoloveanu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s