Victor Nicolae scrie din New York!

1 iulie 2009 – NEW YORK MAGAZIN

VICTOR NICOLAE                                                               „ILOVE YOU MORE”                                                                                                                  

„When the autopsy comes, all hell’s going to break loose, so thank God we’re celebrating him now,” a spus la telefon Liza Minnelli pentru CBS şi  „The Early Show”, în dimineaţa zilei de 26 iunie 2009. De aceea sunt ei ‘regii’ noştri, aureolaţi cu lumina cea mai puternică a reflectoarelor pentru partea nemuritoare a trecerii lor prin lume. Incredibil, dar ei mai şi mor, în Oraşele Îngerilor, divinizaţi de publicul ingrat. Cumplita frică de singurătate îi doboară. Leacurile miraculoase li se întorc împotrivă. Corpurile lor fragile se prăbuşesc din înaltul până la care nimeni nu s-a mai ridicat până acum.                    

Azi, 25 iunie 2009, lucrez pe computer, între televizorul deschis şi radioul dat mai tare ca de obicei. Afară, plouă din când în când pe acoperişul vecinilor. Navighez pe Internet cu dificultate, după răbufnirea ultimelor veşti  cu privire la Michael Jackson, sperând într-o schimbare radicală a situaţiei. Oricând mai e loc pentru o minune. La radio, cântă Michael Jackson. La televizor, dansează acelaşi legendar rege pop. Caut „Poeme şi reflecţii” de Michael Jackson, cartea sa din 1 iunie 1992 intitulată DANSÂND VISUL: „Toată această isterie, toată această tulburare / Timp, spaţiu, energie… sunt doar nişte noţiuni / Noi le-am conceptualizat, noi le-am creat / Toate acele iubiri, toate acele uri… / Unde-i începutul, unde-i sfârşitul? / Timpul este săgeata, atât de greu s-o mai îndoi…” Undeva, rătăcită într-un Flash Memory, am şi o fotografie cu Michael – mi-a făcut-o Sandra, în Times Square. King of Pop mă salută, aproape că s-a urcat pe umărul meu – aşa se vede în fotografie. Eram în mulţimea adunată să-l întâmpine… şi el a ieşit pentru câteva clipe din magazinul unde îşi lansa ultimul album, să ne arate cât de mult ne iubeşte: „I love you more!” În minte, îmi mai apare şi acum acel Michael în cămaşă bătută de vânt şi-mi spune cu sfială că dragostea este ceva foarte plăcut şi uşor, până la insesizabil: „O poţi ţine în mâini, pe palmele tale. Nu o strânge prea tare. Şi nu o căuta în afara sufletului tău. Nu încerca să o smulgi altuia cu forţa. Nu-i opri zborul, pentru că numai libertatea ei îţi va aduce fericire şi înnoire. Numai nectarul şi energiile sale îmi justifică mie muzica şi dansul, dăruite apoi până la risipă. Dacă inimile ne sunt pline cu dragoste, pretutindeni va fi numai pace, armonie şi iubire”.                                                                                         

The KING of POP                                                                                                                                             Vestea a căzut fulgerător şi a îngheţat pe monitoare: „Michael Jackson, the ‘King of Pop’, dies at age 50”. Site-urile s-au blocat sub avalanşa accesărilor, televiziunile şi-au adecvat programele, recunoscând unanim geniul desfăşurat în voie de la ‘abc…’ la ‘Dangerous’. Clovnii şi jonglerii de ştiri contrafăcute s-au îmbrăcat în negru şi au mimat grotesc tristeţea comunitară. Prin 1985, toţi îl credeam pe Michael Jackson că va schimba lumea. Şi el ne-a arătat cu precizie de unde ne vine tot răul. Curajul acesta uluitor i-a fost fatal. Răul l-a împiedicat sistematic să mai ajungă până la noi. Cioclii de azi şi-au reunit atunci mârşăvia şi l-au inventat pe Wacko Jacko – un negru / alb / bărbat / femeie, care îşi pune măşti pe faţă, fuge de soare şi se ascunde pe sub umbrele, ca să îi sperie pe cei săraci cu duhul. Demonul fără nas face copii cu mame surogat, pe care nu le întâlneşte niciodată, se suie prin balcoane şi îşi atârnă progenitura deasupra oraşului. Un retardat mintal plin de bani, machiat gros, cu buzele roşii, indecis sexual, îşi căută prietenii printre copii şi cimpanzei. Talentul său nu mai contează, au dispărut muzica şi dansul lui de pe reţelele de difuzare, ori s-au mutat pe alte continente. Locul rămas gol, se umple cu vedete de unică folosinţă şi cu şmecheria sclipitoare a contrafacerii. Pe Jacko, nu l-a mai întrebat nimeni cum îşi mai perfecţionează muzica. El păşea însă pur şi simplu în ea, înainta ca într-un râu, alăturat sufleteşte cursului său. Stătea o clipă în mijlocul vârtejului, asculta cu pasiune, fără ca vreodată să audă la fel. Şi răscolea mereu lumina, din care se naşte cântecul ce adună la un loc foşnetul frunzelor, ciripitul păsărilor şi bătăile inimii rănite. Visul nostru a dansat haotic şi purificator, printre puterile întunecate ale lui 25 iunie, printre intensităţile descrescătoare ale neputinţei. Frica şi singurătatea s-au înstăpânit iarăşi peste cuvinte. Când l-am întâlnit pentru prima dată pe Michael Jackson, despre care nu ştiam aproape nimic, el cânta „Billie Jean” şi pavajul i se aprindea sub paşi. Eu stăteam ilegal lipit de un televizor expirat, într-o grotă a miracolului comunist în alb-negru, mai mult negru, smolit, şi mai mult miracol că rezistam totuşi. Michael cobora de pe Lună să mă înveţe cum eu pe mine să mă mai regăsesc. Primeam de la el prima lecţie cu adevărat vie. Mă lăsam convins de un copil nărăvaş şi din biblioteca mea s-au ridicat nori groşi  de praf. M-am întrebat de ce nu reuşeam şi eu să îmblânzesc ecouri? Nu ştiam ce urmează, dar drumul mi se aprindea sub paşi ori de câte ori ajungeam la capătul unei exasperări. 

CEAIKOVSKI A MURIT LA  53 DE ANI                                                                                       Printr-o ploaie ce şi-a rupt norii grei peste Manhattan, am ajuns la Lincoln Center. Şi, după o cină ‘chinese’, am ocupat o lojă a lui Metropolitan Opera House, să vedem cel mai mare spectacol de balet al lumii: „Lacul lebedelor” – Лебединое Озеро. Kevin McKenzie a păstrat pentru noi coregrafia lui Marius Petipa şi Lev Ivanov, cei care au conceput-o la Mariinski Teatr din Sankt Petersburg în 27 ianuarie 1895. Prinţul Siegfried de la Met era italian şi Odette-Odile, rusoiacă. În Vrăjitorul ‘von Rothbart’, interpretat de doi balerini, George îl tot vedea consecutiv pe… Michael Jackson. Premiera absolută a ‘Lacului…’ a făcut-o Baletul Imperial Rus de la Balşoi Teatr din Moscova, pe 20 februarie, stil vechi, 1877. Stilul nou, „simfonic”, şi o coregrafie neinspirată au dus la cădere. Ceaikovski a murit cu durerea unui eşec, la numai 53 de ani, în 1893. Lebedele s-au preschimbat în prinţese şi Odette i-a destăinuit lui Siegfried secretul lor. Nu prin ucidere, nu prin vărsare de sânge, nici prin alt act de cruzime, se pot dezlega demenţele blestemului, ci numai prin sacrificiu şi iubire.                                                                                                                     

Dancing the Dream: Poems and Reflections                                                                          Când spectacolul s-a terminat şi am ieşit în aerul proaspăt, spălat de ploaie, l-am văzut pe Michael. Ne aştepta, cu un copil de mână, el cu el, cel cu patruzeci de ani mai tânăr. Şi mai era cineva, Peter Ilyitch, care întârzia sub cortul alb de deasupra fântânii arteziene, aflată în reparaţie. „Voiam să vă mai spun ceva înainte de miezul nopţii… ni s-a destăinuit Michael. Cu câţiva ani în urmă, i-am vorbit Lisei Marie despre soartă, artă şi alte lucruri simple. Mă temeam că voi sfârşi şi eu ca tatăl ei, ca Elvis. Oricum, viaţa e mai scurtă decât credem noi. Lisa Marie a încercat să mă îndepărteze de destinul lui Elvis şi a crezut că reacţia mea a fost cam superficială, ca la o discuţie fugară de după amiază. Eu ştiam însă ce ştiam. Pe Lisa Marie, încercam să o las cu impresia că nu sunt decât o persoană lângă care doar norocul te aduce mai aproape, ca să te  bucuri de exeperienţele trăite împreună. În sinea mea, mă gândeam la sufletul eliberat într-o zi din strânsura durerii, ieşit de sub chin şi scandaluri nemeritate”. Destăinuirile lui Michael n-ar fi posibile fără să am alături ‘poemele şi reflecţiile sale’ din DANSÂND VISUL. Parcă îl aud: „Mi-a trebuit mult curaj să apar în faţa miilor de spectatori. Era pentru mine un fel de eroism, deşi mi-e cu mult mai dificil  să-mi exprim sentimentele adevărate unei singure fiinţe. În ‘Vrăjitorul din Oz’, Leul meu cel Laş fuge de primejdie, tremură blana pe el de frică, dar este mereu sincer şi împărtăşeşte doar gânduri curate celor ce ţin la el, chiar dacă unele din aceste gânduri nu-i sunt chiar pe plac. Curajul lui stă în tăria de a se destăinui şi nu i-e teamă că s-ar umili dinaintea celorlalţi. Confesiunea mă ajută să mă cunosc mai bine, deşi vulnerabilitatea îmi creşte. Cu tot riscul, am fost întotdeauna sincer. Asta a fost vina mea în ochii lor. Dornic să-mi redescopăr eul, speram să dobândesc astfel ceea ce visăm cu toţii, măcar o promisiune a iubirii”. Şi atunci, am înţeles de ce mi-a vorbit el despre curaj, de fapt, despre curajul de a se despărţi pentru vecie de Wacko Jacko.                                                                                  

Vântul a început să bată în rafale. Пётр Ильич Чайкoвский încerca să repare cu o baghetă de dirijor fântâna din Lincoln Center. Dinspre Staţia de metrou 66 St. răzbătea saxofonul celui care îşi aşteaptă ascultătorii de la Met Opera cu tema principală a spectacolului din acea seară. Cămaşa lui Michael flutura în vânt şi, pe măsură ce se îndepărta cu copilul de mână, îl vedeam pe King of Pop cum se preschimbă în lebădă, sub razele Lunii. 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Victor Nicolae scrie din New York!

  1. banciu zice:

    frumos si impresionant este eseul lui Victor Nicolae, cred ca stilul Domniei sale e foarte rafinat si inteligent, deci greu de descifrat pt cititorul neavizat
    sper ca adevarul despre motivele marginalizarii timp de 15 ani a lui Michael Jackson vor iesi odata la lumina adevarului

  2. SONJA D SZIMON zice:

    LA MULTI ANI!
    SONJA D SZIMON

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s