Articol Victor Nicolae – la NY

VICTOR NICOLAE 

A MURIT MARICICA, DLE BACONSCHI!                                                                                                                       Ministrul nostru de Externe, Teodor Baconschi, a închiriat foaierul Ateneului Român ca să-şi lanseze Fundaţia Creştin-Democrată. La Ministerul de Finanţe, protestul dădea în clocot. Ministrul Ialomiţianu fusese sechestrat în birou de către protestatare, pe motiv de diminuare revoltătoare a salariilor. L-au eliberat antiteroriştii, cei cu cagula pe figură, trimişi chiar de Băsescu. Iar la Roma, o româncă zăcea pe un pat de spital, părăsită de orice sprijin din partea autorităţilor române. Mamă a unui copil de 3 ani, lăsat acasă, în România, Maricica Hăhăianu, 32 de ani, lucra ca infirmieră în Italia. Ea şi-a pierdut cunoştinţa după ce a fost lovită cu pumnul de Alessio Burtone, 20 de ani, în urma unei altercaţii în staţia de metrou Anagnina. În urma căzăturii, Maricica s-a lovit şi la cap, intrând în comă, a informat imediat La Repubblica. Suferind o fractură craniană, românca a fost operată timp de aproape 4 ore la spitalul Casilino. Primarul Romei, Gianni Alemanno, s-a arătat foarte indignat de incident, condamnând şi indiferenţa de care au dat dovadă trecătorii. A zis ceva şi de indiferenţa autorităţilor române? „Starea Maricicăi Hăhăianu s-a agravat joi după amiaza. Deşi era mai bine, din cauza unei leziuni la creier, pacienta a intrat în comă ireversibilă”, a declarat doctorul Cesia Pescioneri, purtător de cuvânt al policlinicii Casilino – a mai consemnat La Repubblica.

CRUCI PÂNGĂRITE ŞI MERITOCRAŢI                                                 Teodor Baconschi e fiul poetului Baconsky.El a terminat Institutul Teologic Universitar din București în 1985. A fost ambasador pe lângă Sfântul Scaun. A fost şi consilier de-al lui Băsescu, apoi iar ambasador, în Franţa. Este căsătorit, are doi copii. Scandalul ‘Sex în jacuzzi’ a atras atenţia generală asupra sa, alimentată şi prin frauda electorală de la Paris, cea cu 1 vot la 10 secunde. S-a înscris în PD-L cu 3 săptămâni în urmă. A pus prin vară şi de o fundaţie, recomandată astfel: „Fundaţia Creştin-Democrată promovează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic şi corporatist”. Ce-o fi însemnând oare asta: „afirmarea meritocraţiei în mediul corporatist”?                                                                                  Alături de Baconschi, apare şi Anca-Cerasela Bartha, co-fondatoare a FCD. Revista Kamikaze susţine că ea şi soţul său sunt învinuiţi de evaziune fiscală într-un dosar instrumentat de DNA, prezumtivul prejudiciu fiind estimat la un milion de euro. Asta ţine tot de „afirmarea meritocraţiei în mediu”? Şi Fundaţia mai are un co-fondator, directoarea executivă Sorina Plăcintă. Desigur, altă „meritocrată”! Fostă câteva luni ministră a Tineretului şi Sportului în Guvernul Boc-cel-suspendat, Sorina Plăcintă are un fiu, Andrei, bine cunoscut ca satanist şi urinător excentric pe crucile din cimitir. O astfel de tinichea îndrăcită îi mai lipsea acestei fundaţii profundizat creştinată democrat, pentru a-şi întregi „promovarea valorilor fundamentale” prin diplomatisme jacuzziale şi „asumarea tradiţiei creştine” printre troiţe urinate!

LANSAREA ÎN POLITICĂ DE PE PLATFORMA F.C.D.                        Ministrul Baconschi, sau Baconsky, consideră că menirea noii sale fundaţii – FCD ar mai fi „să dezvolte instituţional şi din punct de vedere doctrinar un mare partid de centru-dreapta”, ferm convins că: „…apartenenţa PDL la Partidul Popular European şi implicarea PDL în reforma statului şi în cea economică mă fac să sper că acest partid are un potenţial de creştere remarcabil şi că el va accepta în sânul său, conform apartenenţei europene pentru care a optat cu ani în urmă, principii şi politici de inspiraţie creştin-democrate”. Şi Baconschi / Baconsky se crede fcd-inspiraţionat, în stare a recâştiga încrederea întreprinzătorilor mici, mijlocii, precum şi a intelectualilor ce „se simt astăzi dezamăgiţi de actuala stare a vieţii politice şi publice, a medicilor tentaţi să părăsească România şi a profesorilor şi formatorilor de opinie care înţeleg cultura şi valoarea decenţei…” O, aici e vorba şi de decenţă! În încheierea cuvântării sale de la Ateneu, Baconschi / Baconsky a spus că: „…am reuşit să generăm consens transpartinic doar până în 2007 şi că de atunci ne afundăm într-un soi de confuzie, care ne costă pe toţi nervi irosiţi, capital social, polemici irelevante, teme marginale care ocupă în mod abuziv centrul dezbaterii publice din ţara noastră. Ei bine, cred că acest eşantion al elitei naţionale, care graţie dvs. a avut încrederea, curajul şi bunăvoinţa de a se strânge astăzi la Ateneul Român, vom putea, într-adevăr, să scriem acest proiect de societate şi să-l transformăm cât de repede se poate în fapt, pentru a scurta ieşirea României din subdezvoltare economică, apropierea ei veritabilă de practicile politice, de valorile şi de standardele Uniunii Europene…” Frumos, emoţionant, înălţător… numai că, între înaltul demnitar care e şi acelaşi preşedinte al unei fundaţii, apare ‘flagrantul conflict de interese’. Iată cum ziarul ZIUA dezvăluia în 19 octombrie 1998 „un caz fără precedent în istoria diplomaţiei româneşti: o organizaţie non-profit s-a umplut de bani imediat după ce capul ei a devenit ministru de Externe al României”.

CIVIC MEDIA, PAGINI DE ARHIVĂ: George Roncea şi Adrian Artene făceau la acea vreme dezvăluiri de o deosebită gravitate: „La sfârşitul lunii mai a anului curent, o scurtă notă de presă a Ambasadei Republicii Federale Germania, aproape nebăgată în seamă de nimeni, anunţa că Fundaţia Volkswagen din Hanovra ‘a decis să sprijine Centrul de Ştiinţă şi Cultură – Colegiul Noua Europă din Bucureşti în construirea unei noi clădiri a institutului’ (…). Suma pusă la dispoziţie de fundaţia germană era de un milion de mărci (…). Fundaţia Noua Europă, înfiinţată în 1994, a devenit brusc una dintre cele mai bine înzestrate financiar dintre toate fundaţiile româneşti imediat după ce Andrei Pleşu a fost numit ministru de externe, în ianuarie 1998. Legătura dintre milionul de mărci şi ministrul român de Externe este Fundaţia Noua Europă. Andrei Pleşu este unicul fondator şi conducător al acestei organizaţii”. Deci: Conflict de interese! Roncea şi Artene au explicat la acea vreme: „Orice persoană poate primi oricâte premii şi orice sume de bani din partea oricui, dar situaţia este total diferită atunci când persoana este demnitar al statului. Desigur, se poate argumenta că nu ministrul de externe Andrei Pleşu a primit bani din străinătate, ci fundaţia Noua Europă, care este o persoană juridică. Există însă o incompatibilitate a statutului de înalt demnitar al statului cu calitatea de reprezentant al unei organizaţii care primeşte mari sume de bani din străinătate. Apare premiza unei contradicţii de interese, mai ales dacă demnitarul statului român este cel care răspunde de interesele externe ale României. Se naşte întrebarea dacă anumite poziţii oficiale ale demnitarului nu sunt cumva sensibilizate, influenţate în perspectiva importantului suport financiar acordat fundaţiei pe care o conduce de către organizaţia străină. Un diplomat, mai ales, nu-şi poate permite să lase să planeze asupra sa confuzii cu privire la interesele pe care le reprezintă. Cele un milion de mărci din Germania au fost atribuite fundaţiei lui Andrei Pleşu abia dupa ce acesta a devenit ministru de externe, iar nu în intervalul de patru ani de la înfiinţarea acesteia. Faptul că organizaţia lui Andrei Pleşu primeşte o asemenea sumă la numai două luni de la data numirii sale în fruntea diplomaţiei româneşti ar putea fi o pură coincidenţă. Însă pentru observatorii străini, pentru state care intră în contact cu România prin persoana lui Andrei Pleşu, s-ar putea ca o astfel de coincidenţă să ridice întrebări mult mai delicate decât ne imaginăm. Relaţiile dintre state sunt marcate de interese, nu de iubire dezinteresată”.

CADE IAR GUVERNUL BOC?                                                                De luni, 18 octombrie, liderii PSD, PNL şi PC au depus la Senat moţiunea de cenzură pentru destituirea Guvernului Boc. Semnată de 209 parlamentari, moţiunea ar putea fi citită joi în Parlament şi, pe 27 octombrie, să fie votată. „Am stabilit nişte măsuri elementare, minimale, care trebuie luate. Cele mai importante sunt: menţinerea cotei unice, TVA la 19%, revenirea la salariile reduse cu 25% începând cu 1 iulie, neimpozitarea pensiilor sub 1.000 de lei şi alte măsuri care vor face ca din punct de vedere economic lucrurile să demareze. Dar cel mai important e angajamentul şi efortul nostru să servim interesul public şi nu pe cel clientelar”, a declarat Crin Antonescu. Moţiunea critică toate domeniile în care guvernul a comis greşeli şi include noul set de măsuri pentru următorul executiv. „Semnături avem suficiente, iar din discuţiile pe care le-am avut am găsit şi cele 8 voturi ca să treacă moţiunea de cenzură. Acestor parlamentari le este ruşine pentru hoţiile Guvernului Boc, însă rezultatul se va şti când se vor număra bilele albe şi negre din urnă”, a precizat Victor Ponta, insistând pe ideea că moţiunea este a tuturor românilor împotriva unui guvern iresponsabil. Preşedintele CNSLR Frăţia, Marius Petcu, a anunţat sâmbătă, la Congresul PSD, că în ziua dezbaterii şi votării moţiunii în Parlament, sindicatele vor declanşa greva generală: „Vom fi mulţi, mai mulţi ca niciodată. Vom fi la Guvern, pe străzile Capitalei şi la Parlament, cu zecile de mii, iar milioanele de salariaţi de acasă vor întrerupe voluntar activitatea. Atunci când dvs. veţi dezbate şi veţi vota moţiunea de cenzură în Parlament, noi, cei de afară, vom ridica pumnul ameninţător şi vom striga într-un singur glas: Demisia!”                     Şi funcţionarii publici parlamentari cer rezolvarea problemelor privind statutul lor. Ei ameninţă cu declanşarea de „acţiuni de protest necontrolate”. Întreaga ţară iese de sub control în vreme ce: „România a devenit vulnerabilă la orice factor extern. Dacă s-ar relua creşterea de capitaluri acum, imediat ar reapărea dezechilibrele externe…”, a afirmat Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, la conferinţa „Agenda Lisabona, mediul de afaceri şi reglementări mai bune – contribuţia României”.

ELITA MITOCĂNIEI SALE                                                            Tot mai mulţi politicieni nu mai par dispuşi la angajarea viitorului lor politic pe mâna unor intelectuali, mai ales a acelora din stirpea elitiştilor aserviţi ‘mitocăniei sale’. Pentru a deveni lideri, ei trebuie să se reconfirme în confruntarea politică, să-şi recâştige popularitatea şi încrederea. „M-aş uita, de asemenea, la oameni de gen Preda, de gen Baconschi, de gen Monica Macovei, Sever Voinescu…” şi-a exprimat Băsescu simpatiile prezidenţiabile. Dar preşedintele a lipsit de la sindrofia lui Baconschi, găzduită la Ateneu. Intrarea şefului diplomaţiei româneşti în politică mai are nevoie şi de girul PDL-ului, la următorul lui Congres, la începutul lui 2011. Până atunci, mămăliga se pregăteşte să explodeze. Iar Maricica a murit la Roma. Lavinia Şandru de la Partidul Iniţiativa Naţională s-a adresat în scris vineri lui Baconschi: „Vă propun, vă somez, Domnule Ministru, lăsaţi festivismele şi treceţi la acţiune: o româncă are nevoie de ajutor! Salvaţi-o, dovediţi-vă credinţa prin fapte! Românii din Italia încă mai speră că ţara lor va face ceva şi pentru ei!” Prea târziu. Laviniei nu-i mai rămâne decât să constate „cu mare tristeţe că, în timp ce românca lovită în Italia se afla în comă, Dumneavoastra vă ocupaţi de organizarea unor ceremonii sforăitoare. În locul unui act creştinesc de ajutor al unei femei, aţi preferat să lansaţi o fundaţie creştin-democrată”. Primarul Romei, Gianni Alemanno, a vizitat-o pe românca Maricica la spital şi a primit cu adâncă tristeţe vestea decesului ei. Miracolul ce-l aştepta nu s-a înfăptuit. El a acordat tot sprijinul necesar familiei victimei, în special pentru repatrierea trupului neînsufleţit, şi a considerat ca inacceptabilă rămânerea agresorului doar în arest la domiciliu. Oficialităţile italiene par sincer afectate de acest caz. „A fost o ceartă dintr-un motiv derizoriu, dar ştirea a tot fost difuzată şi asta a contribuit la un sentiment acut de insecuritate”, a comentat Roberto Maroni, ministrul de Interne. Ministrul nostru de Externe nu a comentat nimic în acest sens, înfundat până-n gât în jacuzzi-ul politic dâmboviţean. L-a durut în… fundaţie!.   

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Articol Victor Nicolae – la NY

  1. Malaimare
    De ani buni, la mama dracului, Victor s-a dedat unei lupte din care nu are cum sa iasa invingator ( nu se castiga razboiul cu prostia si ticalosia care sunt vesnice si se autoregenereaza) dar este un titlu de glorie sa participi direct la el. De la distanta are sansa sa vada esentialul cand este aproape sigur ca noi, aici, ne pierdem cateodata in amanunte. Mizeria chefului de la Ateneu cand femeia aceea murea este tipic de mahala soioasa. Dar aceasta este guvernarea romaneasca in acest moment: curve, blanuri, jeg, mizerie, cinism, ticalosie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s