CAMINUL!

Pentru cei care veneam din provincie, CAMINUL a fost o a doua casa vreme de patru ani. O cladire oarecare (Doamne, ce mare mi se parea atunci), o culoare nefericita, niste trepte de marmora, pe ici, colo ciobita, o balustrada imbatranita, niste usi scorojite, niste paturi mai mult sau mai putin comode, cearceafuri trecute prin multe, o chiuveta, o oglinda nu tocmai tanara, o masa, doua scaune, un dulap. Cateodata, dar numai in camerele mai mari,  cate o policioara pe care se presupunea ca vor sta carti sau, de ce nu, niste flori in ghiveci.

Fiecare geam inseamna o camera, fiecare geam inseamna cate un destin sau doua, inseamna patru ani din viata, unii dintre cei mai frumosi. Am visat singuri sau impreuna, am invatat singuri sau impreuna, am ras singuri sau impreuna, ne-am imbatat impreuna, am trait singuri ultimile clipe in acea camera, in acel Camin. Daca au fost si lacrimi nimeni nu o stie cel putin deocamdata.

Va invit sa scrieti despre Caminul nostru!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la CAMINUL!

  1. Malaimare
    La cele doua geamuri am stat eu cu Victor(geamul cel mai din dreapta) iar la celalalt Ioan Cristian, cel care era sa dea foc Caminului. Despre toate acestea intr-o posibila carte viitoare!

  2. PRETORIAN spune:

    In acest camin , in toamna anului doi am celebrat botezul Barbarei. Cine a fost Barbara?Isi aminteste cineva?Ei bine, era o gaina pe care o adusesem de la Galati de la prietenul meu Costica cu doua zile inainte. Vroiam s-o tai dar peste noapte a facut un ou. Mi s-a facut mila si ne-am iscalit pe oul acela mai multi. Seara am botezat-0 pe Barbara prin tragerea numelui la sorti. S-a baut prea bine si…Oul l-am pus, fara grija, in dulapul de haine. A dua zi dimineata cand am deschis dulapul…oul a cazut si s-a spat. Soarta Barbarei era pecetluita. Urma sacrificarea.

    • Cristian Ioan spune:

      Caminul acesta a fost adevarata noastra tinerete … e complicat sa-i explici unui tinar din ziua de azi si mai ales e si mai greu sa inteleaga cum am stat noi patru ani in coscoveala aia fara sa ne plingem, impartind (aproape) totul – cine poate sa uite ceaiul fiert intr-un borcan de 800 grame cu un fierbator facut din nichelina de la un resou stricat… meniul standard era ceai cu paine si pate de ficat – daca era si lamaie, era bine ! Acum stau si ma gindesc daca nu cumva era mai bine daca Dan (Mihai) Malaimare nu simtea fumul cu protuberanta-i olfactiva exacerbata si caminul ar fi ars frumusel din temelii iar in locul lui s-ar fi inaltat mai stiu eu ce ctitorie ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s