O clipa suspendata!

 

Mihai Malaimare

 Era in iulie 1969, cred ca in 18 sau poate 20 iulie, stiu asta pentru ca era ziua tatalui meu, Sfantul Ilie, cand ne-am adunat 12 oameni la Institut, mai exact in fata acestuia asteptand sa ni se limpezeasca marea dilema. Eram cei 12 care aveam cu totii media 7,00.  Fuseseram de fapt 15 cu aceasta nota, dar erau numai trei locuri pana la completarea listei asa ca, pentru a nu se petrece vreo nedreptate, in fond aveam toti 15 aceeasi nota, s-a cerut la Ministerul Invatamantului o dispensa, aprobarea suplimentarii numarului de locuri cu 12 pentru a putea fi cu totii admisi. Stateam in grupuri mai mari sau mai mici, vorbeam fara tragere de inima intre noi, mai mult sopteam, mai mult taceam de fapt. Din acest moment lucrurile se petrec cu incetiniorul. Din umbra Institutului apare doamna Filipescu, secretara adjuncta, inalta, frumoasa, blonda. Vine fara sa mai ajunga parca, timpul se dilatase incat putea cuprinde in el toate miliardele de ani lumina pe care ar trebui sa le strabati pana la cea mai apropiata gaura neagra, se iveste in geamul care si el capata dintr-odata consistenta unui lichid gros, foaia din mana ei flutura nostalgic si se lipeste cu un scartait greoi de sticla nu tocmai curata. Mana ei trece inca odata peste hartie ca sa o lipeasca mai bine, apoi corpul ei strabate drumul inapoi pierzandu-se in umbra racoroasa.

Ne repezim catre geam si ajungem cumplit de greu in fata hartiei pe care se vedea o scriere de neinteles, nu puteam citi, ne curgeau lacrimi pe obraz, am deslusit antetul si, dupa ce am citit toate literele si n-am inteles nimic ne-am intrebat unii pe altii. Cu totii inteleseseram acelasi lucru. Brusc o lumina s-a asezat pe ochii nostri, o claritate extraordinara a coborat peste privirile noastre si am urlat intr-un glas, am urlat fara sa terminam, am urlat cum n-o mai facuseram niciodata: fuseseram admisi.

Nu mai tin minte cele 12 nume, stiu cateva dar nu pe toate(poate mi le reamintiti voi) asa ca nu le scriu. Am intrat ultimii in IATC si din acel moment ne-am dorit scrasnind din dinti sa infirmam cat se poate mai bine aceasta clasare. In mare parte am izbutit!

A fost asta acum 41 de ani, intr-o splendida dimineata de vara!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la O clipa suspendata!

  1. cuvintetacute spune:

    Totul pare ca si cum a fost ieri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s